”Cu cât îți extinzi baza financiară și nu o sprijini, în același timp, cu educație, cu atât lipsa de valoare din tine va ieși mai vizibilă la suprafață și te va face mai mic, mai insignifiant, mai de compătimit în fața lumii adevărate. Să faci bani mulți fără să pui mâna zilnic pe carte sau măcar să treci pe la o biserică pentru o (re)construire a moralității, este echivalent cu a îngropa viața ta și viitorul copiilor tăi în cea mai dezgustătoare existență sufletească.
Odată cu începerea școlilor, Bucureștiul pare că s-a umplut din nou, brusc, de cocalari, cocoane plastifiate și puradei supraponderali al căror grad de simțire sufletească, de morală și de educație nu depășesc fermoarul de haur de la ușa cortului. Pe timpul verii, cât de cât, orașul a reușit să mai respire, în lipsa lor, căpătând pe alocuri – în perioadele în care stațiunile de fițe erau pline ochi de aceste personaje grobiene – chir și aer de capitală europeană. Au fost suficiente, însă, numai două zile (două!!!), pentru ca atingerea lor pestilențială să mânjească în mod vizibil mediul social, cu 'bolide' parcate 'unde vrea mușchiu' lor', cu 'răgete de maneliști' spărgând boxele, cu exalarea de mirosuri scumpe menite să acopere izul de plastic al buzelor, țâțelor și bucilor umplute cu silicon ale 'atârnătoarelor', cu nesimțirea progeniturilor lor care își bat joc de bătrânii de pe stradă cu sadism deja, cu tot acel ecosistem propriu pe care-l varsă în societate, creând în oamenii buni o stare de silă, de dezgust, de scârbă, de repulsie, care îi face să se gândească serios dacă Bucureștiul... – ba nu, România!... – mai este cu adevărat un loc de trăit o viață frumoasă? Căci indiferent cât de mult te-ai retrage din fața lor, în lumea-ți din ce în ce mai mică din propria casă, curte sau cartier, odată și-odată tot e nevoie să ieși în oraș..."
(Abonează-te chiar acum la GÂNDUL ZILEI și îl vei primi direct pe e-mail, în fiecare zi!
Click aici: https://constantinpavel.weebly.com/contact.html)
Odată cu începerea școlilor, Bucureștiul pare că s-a umplut din nou, brusc, de cocalari, cocoane plastifiate și puradei supraponderali al căror grad de simțire sufletească, de morală și de educație nu depășesc fermoarul de haur de la ușa cortului. Pe timpul verii, cât de cât, orașul a reușit să mai respire, în lipsa lor, căpătând pe alocuri – în perioadele în care stațiunile de fițe erau pline ochi de aceste personaje grobiene – chir și aer de capitală europeană. Au fost suficiente, însă, numai două zile (două!!!), pentru ca atingerea lor pestilențială să mânjească în mod vizibil mediul social, cu 'bolide' parcate 'unde vrea mușchiu' lor', cu 'răgete de maneliști' spărgând boxele, cu exalarea de mirosuri scumpe menite să acopere izul de plastic al buzelor, țâțelor și bucilor umplute cu silicon ale 'atârnătoarelor', cu nesimțirea progeniturilor lor care își bat joc de bătrânii de pe stradă cu sadism deja, cu tot acel ecosistem propriu pe care-l varsă în societate, creând în oamenii buni o stare de silă, de dezgust, de scârbă, de repulsie, care îi face să se gândească serios dacă Bucureștiul... – ba nu, România!... – mai este cu adevărat un loc de trăit o viață frumoasă? Căci indiferent cât de mult te-ai retrage din fața lor, în lumea-ți din ce în ce mai mică din propria casă, curte sau cartier, odată și-odată tot e nevoie să ieși în oraș..."
(Abonează-te chiar acum la GÂNDUL ZILEI și îl vei primi direct pe e-mail, în fiecare zi!
Click aici: https://constantinpavel.weebly.com/contact.html)